Singură

de Margarete Schebesch

Sunt singură pe-acest Pământ
Si ființa mea-i pe veci uitată.
De ce nu poți să plângi în gând?
Când eu în gând voi fi plecată?

E viața-aceasta un suspin
De care în curând te saturi,
Si dragostea e doar un chin
Cu lacrimi si cu multe paturi.

E viața-aceasta doar un joc,
unde câștigu-i doar o carte,
Un cântec fără de noroc,
Ce-l voi cânta ades in moarte.

De ce nu poți sa râzi acum?
Acum sunt încă lângă tine.
E lumea-ntreagă doar un fum...
Se va alege fum de mine.

Am vrut sa cred in Dumnezeu,
M-am mulțumit cu amintirea.
De ce nu pot sa fiu si eu
Acolo, unde e iubirea?

În mii de nopți si zile mii
Am pus o întrebare sortii:
Că eu atunci a cui voi fi?
A nimănui! Voi fi a morții!