Chopin 

de Margarete Schebesch

Ce s-a-ntâmplat cu voi, ce vreți voi, oameni?
Veți fi mai buni, iubindu-vă ca frații!
Un înger alb și inocent veghează,
Un gând ce trece printre generații.

Din nori de aur cad în părul tău
Note și triluri, valsuri și concerte,
Ce mișcă într-un mare dans de pian
Visul răzleț al lumilor inerte.

Ne-ai părăsit și a rămas doar mâna
Cea plină de miracol și mistere
A unui biet zeu rătăcit prin vreme,
O mâna albă, caldă, de tăcere,
Ce mângâie suav și cu tandrețe
Un mare vals: pământul polonez,
Sculptând din el înalta frumusețe
A unui vals născut din do diez...

Ți-e chipul luminat de-o bucurie grea.
Tu ne-ai adus o libertate blândă,
Și-un soare nou tu ne-ai adus in suflet
Și cucerind ne-ai dus către izbândă!
In fruntea ta s-a cuibărit o stea,
E-o licărire prea zeiască-n ochii tăi,
Ca să te mai putem numi un semen,
Tu ești mai mult, ești prea mult pentru noi!

Tu, zeul bun și blând, tu, zeul meu,
Tu, Frederic Chopin, vei fi mereu!